Conceptul reorganizării APL de nivelul II
Mișcarea Civică „Construim Încredere” a analizat conceptul Guvernului privind reorganizarea administrației publice locale de nivelul II și a elaborat o notă analitică dedicată reformei propuse.
Documentul pornește de la ideea că reforma administrativ-teritorială este necesară, însă o schimbare de asemenea amploare nu poate fi redusă doar la redesenarea hărții administrative.
În forma prezentată la 1 octombrie 2026, conceptul propune înlocuirea celor 32 de raioane cu trei regiuni administrative – Nord, Centru și Sud – și cu municipiul Taraclia ca unitate de nivelul II, în timp ce Chișinău, Bălți și UTA Găgăuzia și-ar păstra statutul actual.
Analiza noastră arată că principala problemă nu este doar cât de repede se face reforma, ci în ce ordine, în baza căror argumente și cu ce efecte pentru comunitățile locale.
Modelul administrației de nivelul II s-a modificat substanțial în numai câteva luni. De la varianta cu până la zece structuri consolidate, prezentată în primăvară, s-a ajuns la trei regiuni, fără ca noua formulă să fi trecut printr-un proces amplu de consultare publică. În același timp, pachetul legislativ este anunțat pentru Parlament chiar în luna în care a fost prezentat noul concept.
Considerăm că o reformă administrativă nu trebuie construită de la hartă spre competențe. În prezent, structura teritorială ar urma să fie stabilită înainte ca atribuțiile exacte, finanțarea și responsabilitățile noilor regiuni să fie clarificate.
Apare astfel o întrebare fundamentală: ce vor alege cetățenii în 2027 dacă nu este încă limpede ce competențe, ce resurse și ce responsabilități vor avea instituțiile pentru care votează?
Nota atrage atenția și asupra unei probleme de fond în arhitectura propusă. Consiliile regionale ar urma să fie alese direct, beneficiind de o legitimitate democratică importantă, însă conceptul nu le atribuie deocamdată un set clar de competențe proprii obligatorii.
În același timp, există riscul suprapunerii cu Agențiile de Dezvoltare Regională și cu structurile regionale deja existente. Un nivel administrativ ales direct trebuie să aibă nu doar legitimitate electorală, ci și putere reală de decizie, resurse și responsabilitate publică.
Există și o contradicție între mesajul despre apropierea puterii de cetățean și transferul efectiv al competențelor. O parte importantă a serviciilor gestionate în prezent la nivel raional – inclusiv educația, asistența socială, sănătatea primară, arhivele și alte funcții administrative – ar urma să treacă spre ministere și agenții centrale.
La nivelul primăriilor ar fi transferate în principal unele instituții culturale, de tineret și alte servicii locale. Prin urmare, reforma trebuie analizată inclusiv prin prisma riscului de recentralizare, nu doar prin reducerea numărului de raioane.
Un capitol important al notei este dedicat descentralizării fiscale.
Nu putem vorbi despre „primării puternice” dacă acestea continuă să depindă în cea mai mare parte de transferurile de la bugetul de stat. Potrivit datelor analizate, veniturile proprii reprezintă aproximativ 11% din veniturile primăriilor, în timp ce peste 60% provin din transferuri.
O administrație locală mai mare nu devine automat și mai autonomă financiar. Dacă reforma teritorială nu este însoțită de venituri proprii mai consistente și de reguli clare de finanțare, noile structuri vor rămâne dependente de centru.
Documentul examinează și compatibilitatea reformei cu principiile Cartei Europene a Autonomiei Locale, inclusiv obligația de consultare în timp util a autorităților și colectivităților locale, existența unor competențe reale și asigurarea resurselor financiare proporționale cu responsabilitățile atribuite.
În același timp, analiza nu respinge integral direcția reformei.
Sunt identificate și elemente pozitive: menținerea serviciilor în localități, transferul patrimoniului destinat serviciilor locale către nivelul I, evitarea concentrării excesive a infrastructurii în centrele regionale și apropierea structurii propuse de parametrii utilizați în politica europeană de coeziune.
Problema este că aceste elemente trebuie integrate într-un model coerent, justificat și sustenabil.
Nota analizează trei variante posibile pentru organizarea nivelului II:
– o regiune reală, cu competențe și resurse proprii;
– o regiune asociativă, fără alegeri directe și construită în jurul cooperării dintre primării;
– eliminarea nivelului II pentru actualele raioane, cu accent pe primării consolidate, municipii-poli regionali și cooperare intercomunitară.
Fiecare variantă are avantaje și riscuri. Important este ca alegerea să fie făcută explicit, argumentat și pe baza unei analize reale a costurilor, responsabilităților și efectelor asupra comunităților.
Din perspectiva Mișcării Civice „Construim Încredere”, înainte ca reforma să ajungă în Parlament sunt necesare consultări reale, o evaluare de impact cu cifre concrete, clarificarea competențelor și a mecanismului de finanțare și un pachet autentic de descentralizare fiscală.
Propunem, între altele, o perioadă extinsă de consultare cu autoritățile locale, CALM și societatea civilă, evaluarea impactului financiar și administrativ, clarificarea statutului municipiului Taraclia, stabilirea formulei de finanțare înainte de transferarea instituțiilor și introducerea unor mecanisme clare de monitorizare a rezultatelor reformei.
Republica Moldova are nevoie de o reformă administrativă funcțională, nu doar de o hartă nouă.
Reforma trebuie să ducă la servicii mai bune, comunități mai autonome, responsabilități mai clare și mai multă putere reală la nivel local. Pentru aceasta este nevoie de timp, consultare, argumente, resurse și reguli clare.
Nota analitică integrală prezintă constatările, riscurile, alternativele și recomandările Mișcării Civice „Construim Încredere” privind reorganizarea administrației publice locale de nivelul II.