46,5 milioane de lei pe an pentru un nou Oficiu. Dar pentru ce proiecte, cu ce rezultate și cu ce mecanisme reale de control?

Guvernul propune constituirea Instituției Publice „Oficiul pentru Implementarea Proiectelor Strategice de Infrastructură Națională”, prin reorganizarea și absorbția a trei structuri deja existente: Oficiul de Gestionare a Programelor de Asistență Externă, unitatea de implementare a proiectelor din domeniul sănătății și unitatea responsabilă de proiectul construcției penitenciarului din Chișinău. Proiectul a fost inclus pe agenda ședinței secretarilor generali din 15 septembrie 2026.

Mișcarea „Construim înCREDere” consideră că ideea consolidării capacității statului de a implementa proiecte mari poate avea justificare. Problema este că, în forma actuală, proiectul lasă fără răspuns o serie de întrebări esențiale privind costurile, transparența, responsabilitatea și controlul instituțional.

În primul rând, vorbim despre bani publici considerabili.

Potrivit notei de fundamentare, funcționarea Oficiului este estimată la 46,5 milioane de lei anual. Din această sumă, 38,5 milioane de lei reprezintă fondul de salarizare pentru 26 de posturi, alte 5 milioane sunt prevăzute pentru cheltuieli operaționale, iar 3 milioane de lei – pentru asistență tehnică externă și subcontractarea unor echipe internaționale.

Un calcul pur aritmetic al fondului de salarizare – 38,5 milioane împărțit la 26 de posturi și 12 luni – înseamnă aproximativ 123 de mii de lei lunar per post. Aceasta nu reprezintă automat salariul efectiv al unui angajat, iar nota nu clarifică suficient structura acestei sume și dacă sunt incluse toate contribuțiile aferente. Tocmai de aceea este necesară o explicație publică detaliată.

În același timp, proiectul permite pentru personalul implicat în implementarea proiectelor strategice acordarea unui salariu suplimentar de până la 150% din salariul de funcție.

Nu contestăm necesitatea de a atrage și păstra specialiști competenți în instituțiile care gestionează proiecte complexe. Dar atunci când se creează un mecanism salarial special și se planifică cheltuieli de zeci de milioane de lei anual, societatea trebuie să poată vedea clar ce proiecte vor fi gestionate, care este volumul lor financiar și ce rezultate concrete justifică aceste costuri.

Iar aici apare a doua problemă.

Care sunt, de fapt, „proiectele strategice” pe care le va administra noul Oficiu?

Nota enumeră domenii precum transportul, energia, sănătatea, digitalizarea, mediul sau educația, însă nu prezintă o listă concretă de proiecte, valoarea lor, finanțatorii sau criteriile după care un proiect va fi declarat „strategic”. Analiza noastră constată că mandatul instituției rămâne foarte larg, proiectele putând fi atribuite de Guvern în domeniile de interes public.

A treia întrebare privește economiile reale rezultate din reorganizare.

Guvernul afirmă în nota de fundamentare că impactul net asupra bugetului va fi „moderat”, deoarece noua instituție preia trei entități care există deja. Totuși, documentul nu prezintă costul actual cumulat al acestor structuri și nici numărul total actual de angajați, astfel încât publicul să poată compara situația de astăzi cu modelul propus.

Fără aceste date, afirmația privind un impact bugetar „moderat” nu poate fi verificată în mod independent.

O altă problemă importantă este modul de numire a conducerii.

Proiectul prevede explicit că directorul Oficiului va fi numit fără concurs, prin ordinul secretarului general al Guvernului. Mandatul este de patru ani, iar textul permite desemnarea directorului pentru unul sau mai multe mandate.

Pentru o instituție care urmează să gestioneze proiecte și achiziții de valoare semnificativă, considerăm necesar un proces public și competitiv de selecție a conducerii, cu criterii clare de integritate, experiență și performanță.

Există și o problemă de concentrare a funcțiilor de control.

Cancelaria de Stat va exercita funcția de fondator, va numi și revoca membrii Consiliului, va numi directorul, va aproba devizul de cheltuieli, va confirma auditorul și va monitoriza activitatea instituției. Consiliul este format din cinci membri desemnați de fondator, iar reprezentantul fondatorului îl prezidează. Societatea civilă poate participa la grupuri de lucru, însă acestea au doar rol consultativ.

Cu alte cuvinte, instituția care exercită funcția de fondator are o influență foarte largă atât asupra conducerii, cât și asupra supravegherii Oficiului.

În plus, analiza documentelor ridică și problema suprapunerilor cu mecanisme existente și necesitatea clarificării relației dintre noul Oficiu și structurile care implementează deja proiecte în transport, energie sau dezvoltare regională. Dacă obiectivul este crearea unui mecanism mai eficient și mai simplu de implementare a proiectelor, trebuie demonstrat că noua instituție reduce fragmentarea, nu că adaugă încă un nivel instituțional.

Există, totodată, și elemente rezonabile în proiect. Separarea administrării liniilor de credit și transferarea acestei funcții către Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului poate delimita mai clar funcția financiară de implementarea proiectelor. Sunt utile și prevederile privind continuitatea plăților în perioada reorganizării, raportarea finalizării procesului și auditarea proiectelor.

Problema nu este necesitatea unei capacități mai bune de implementare a proiectelor. Problema este că o reformă de asemenea anvergură trebuie construită pe date, transparență și mecanisme clare de răspundere.

De aceea, Mișcarea „Construim înCREDere” solicită:

• completarea proiectului și organizarea unei consultări publice reale;
• publicarea listei proiectelor care urmează să fie preluate de noul Oficiu, cu valoarea și finanțatorul fiecăruia;
• prezentarea costurilor și a numărului actual de angajați ai celor trei entități reorganizate, pentru a putea fi comparate cu cele 46,5 milioane de lei anual planificate pentru noua instituție;
• clarificarea exactă a surselor din care vor fi finanțate salariile și cheltuielile Oficiului;
• organizarea unui concurs public pentru funcția de director, cu criterii clare de selecție și revocare;
• introducerea unor mecanisme suplimentare de independență în Consiliul de supraveghere;
• explicarea necesității celor 3 milioane de lei pentru asistență tehnică externă și a raportului acestui mecanism cu alte forme de asistență deja contractate.

46,5 milioane de lei pe an nu reprezintă doar o cifră într-o notă de fundamentare. Sunt resurse care trebuie justificate prin obiective măsurabile, reguli transparente și rezultate verificabile.

Consolidarea capacității administrative poate fi necesară. Dar eficiența nu începe cu o denumire nouă și o organigramă nouă. Începe cu răspunsuri clare la întrebarea ce problemă rezolvăm, cât ne costă și cine răspunde pentru rezultat.

Construim înCREDere – prin transparență, responsabilitate și instituții care pot fi verificate.